poezie

Ironii amare

Cele mai amare dintre toate. Fabule în care Boul și Vaca se ceartă în grai de sat pentru un staul ars, alături de meditații cu umor negru despre ce ne așteaptă pe toți.

Volume

• „Vecina”
• Implicare(?)
• Incertitudini
• Inutilele întrbări
• Împăcare
• Întunericul
• Jocurile și Câștigul
• La malul Vieții
• Leagănul
• Legi în lanțuri
• Libertate
• Lumânarea
• Lumea câinilor?
• Maria și Pisi
• Mănăstirea
• Mănăstirea N
• Menirea și Soarta
• Mentalități
• Minciuna
• Minunea, Speranța și Infinitul
• Moartea
• Moartea Pustnicului
• Monstruleții
• Musafirul
• Narcisa
• Ne-am născut
• Nemuritori
• Neputință
• Noțiunea
• Nu crede
• O ființă
• O Mamă
• Obtuzitate
• Omleta
• Omul
• Opinii
• Pași... pe loc
• Părinți
• Părinții se grăbesc să moară
• Pe un prag de soartă
• Pentru Eminescu
• Pisicării
• Povețe greu de urmat
• Răbdătoare clipe
• Rămâi…
• Râul
• Sătul... de foame
• Sculptorul Ion Irimescu
• Simplu, demn
• Sisifii
• Slove de toamnă
• Soarele rău
• Solul
• Speranța
• Spinii
• Stelele
• Sub soare
• Suferință și frumusețe
• Suflete
• Tăcerea trăirii
• Timpul
• Toamnă târzie
• Tot de minte și învățătură
• Troaca
• Țara... mama
• Ultima gară
• Ultimul vers
• Un Infinit
• Un sărman cinstit
• Vânătoare
• Vecinele
• Veniți
• Viața pradă și zăpada
• Vorbe nescrise
• Zăpada