Rămâi…

Mai stai! E vremea răvășită, Iar orele se sting în nori. Cu trupul strîns în neputință, Trăiește-n mine până-n zori.

Rămâi! Pustiul se-mplinește Într-un noian de ani aprinși. Simțirea las-o-n gând ascunsă, Sub pleoape reci și ochi prea stinși.

Așteaptă! Timpul nu răspunde Bătăilor de ceas în geam. Cu inima oprită-n noapte, Nu tresării. S-a rupt un ram.

Privește! E a sorții vrere, Să-ți ardă visele în sori. Nu pune suflet în durere, Te scaldă-n ploaia de ninsori.

Iubește! Cu puterea vieții, Citește-o rugăciune-n carte, Păstrând doar caldă amintirea Unui final; nu-i spune moarte.