Solul

„Sfârșitul ultimului Început e-un pas fără de moarte”. Așa scria pe-un gând pierdut, citit numai în parte. Prea curios să aflu adevărul, convins c-un început are sfârșit, Am împânzit cu Viață tot decorul și-am așteptat… dar n-a pierit. Prea lungă piesa mi se pare în Universul-teatru gol. Prin Galaxii rătăcitoare, Pământu-i oare simplu Sol? „Trimis de cine și-n ce scop?” se-mplântă mintea în uitări, Și se oprește-n roșii stopuri de neștiute-întrebări. Dar oare totu-n lume are un rost pe firul sorții dens, Sau numai nouă ni se pare c-un simplu Sol poate fi Sens?