George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Tot de minte și învățătură

-Boule! îi spune scroafa porcului ce soț părea. Te îngrași în nesimțire… Vara-i ici, toamna colea. Îmbuibat și plin de sine, mândru c-a crescut un pic, îi răspunde într-o doară: -Ce? Nu-ți place că-s voinic? -Mă gândeam să prind și anul ca femeie cu bărbat. Ai uitat că-n iarnă vine tristă ziua de Ignat? -Nu fii proastă! Fă ca mine! Ce-i frumos e des păstrat, iar Stăpânul-Șef e mândru și chiar ieri m-a-ncurajat: -Te voi ține pân-la moarte… Sincer zău mi-a confiat. Nu-i bolnav, dacă te roade, gija că se duce-ndat.

Iar morala nu-i niciuna într-o cocină de porci. De mistreți nici că e vorba, liber de încerci s-o-ntorci.