Troaca

Ieri s-a întâmplat că Porcul, un vecin cu stare, m-a oprit în drum spre crâșmă, cu-o ciudată întrebare: -Cum se face că vorbești și cu noi și cu sătenii, sau înseamnă că avem numai noi și voi vedenii? Că e logica-i cam proastă n-am voit să-i amintesc. El nu știe să vorbească, eu învăț ca să grăiesc. -Sincer? M-am trezit deodată că-nțeleg cum vă certați, înbrâncindu-vă în troacă, de parcă n-ați fi opt frați. -Frați ca frați, dar interesul e „păpica” pentru noi. Fiecare are burtă… cam la fel ca și la voi. -Dar puteți din troaca țării să vă îmbuibați pe rând. Mă refer aici, la țară, nu la stat… la satul blând. -Prea le socotești pe toate, chibzuit, dar făr-un ban! Troaca-i troacă măi vecine! Porcu-i porc din neam în neam.