Obtuzitate

Numărând cu-ncrâncenare Frunze ofilite-n verde, Uită iar că e-n pădure Și copacul nu îl vede.

Scormonind în cartea-ntreagă După litere și puncte, Rar descoperă cuvântul, Iar ideea nici n-o simte.

Prea atent să nu nu greșească Pas cu pas pune din greu. Cerul e pe sus, nu-l vede, Căci el trece, orb mereu.