O Mamă

Mama sufletu-și ascunde Și de soț și de copii. Nu-l iubește și o doare Că micuții sunt prea vii. De mâncare azi nu știe Ce-ar putea să mai procure. El e stâlp fidel de crâșmă, Ei de foame-or să îndure. Banii sunt ca apa-n sită, Mult prea rari și mai deloc. Iarna bate crunt la ușă, Frigu-ngheață și în foc. Nu o doare că postește Fără vrere; ea și el. Greu o sfâșâie-ndoiala Că va fi vre-odat altfel. Zii de zii micuții vor Să mănânce, și nu poate, Decât seara să le facă Un cartof și rar un lapte. Azi vor crește; mâine poate. Anul e mai lung se pare. Când credința-i zdruncinată, Viața-i grea sub drob de sare.