George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Leagănul

Leagănul Soartei, agățat în lanțuri, de Copacul Vieții, se mișcă între două clipe, înainte și înapoi, într-un ritm incert, voit, sau impus, în sus și în jos, și apoi în jos, tot mai jos, spre un final nedorit, sau un nou început, la fel, sau altfel, cu puterile tot mai secătuite de implacabilul… sfârșit.