George RogozPoezie și proză

Ironii amare

La malul Vieții

Te lasă pierdută în umbra Ce trece din gând în simțire, Și lasă o clipă doar Viața Să fie doar vis și iubire.

Te lasă încinsă-n vâltoarea Ce trupu-ți străbate-n plăceri, Și lasă uitarea să sape Mormânt pentru aspre dureri.

Te stinge în flacăra Lunii, Văzută de toți doar o dat. E Clipa sublimă-a trăirii, Pe malul de Moarte scăldat.