George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Slove de toamnă

Ciulinii se-agită în falduri de ceață și-și scutură spinii, uitați ieri de viață.

Zdrobite în lațul cernitelor zile, se zbat vii cuvinte, pe palide file.

O frunză se-agită, pe-un ram părăsită. Greu slova apare, căci plânge strivită.