Părinți

N-am mai scris o poezie, Sufletu-i golit de tot, Ca și ramul fără frunze, Ca și crucea unui mort.

Lacrimi crude, de tristețe, Răstignite-n gând amar, Încropesc cortina vieții, Ce-n zori cade în zadar.

Ochii se deschid în noapte, Pe un negru-nfricoșat. Liniștea se zbate-n geamuri. Eu rămân. Voi ați plecat.