Pași... pe loc

Distanțele se sting în pașii Ce se târăsc fără-ncetare Când drumul sorții e părere Nu adevăr cu țel în zare. Ajunși în locul de „niciunde”, Cu scopul de a fi „oricum”, Te pierzi în hora de „oricare”, Dorind „oricând”, fără „acum”. Cu gândul îmbâcsit de scopul De-a număra cât ai făcut, Privești cu ochii goi de vise Nu spre zenit, ci spre trecut. Oprit prea des de cei ca tine Dintr-un instinct: „Da el de ce?” Accepți grămada de mulțime Și nu mai pleci și timpul trece. Cu pașii tremurând de-ncrâncenare Te prinzi în hora învârtită-n foc. Din când în când privești în zare, Dar ești smucit și pus la loc. În rare clipe de tăcere, Când muzicanții legi nu dau, Cu ochii stinși de oboseală, Te-ntrebi: „Eu zac aici… sau stau?”

Căci una e să te oprești, Pentru o clipă-două, Iar alta e să te îngropi Pe veci în „lumea nouă”.