George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Suflete

Nu aruncați cu nicovala vieții în florile de gheață apărute din senin în oglinda sufletelor răcite de așteptări, sărăcite de sentimente, înghețate de indiferență și uscate de nepăsare. Și ele pot fi mari, ca Biserica largă și încăpătoare, în care intră mulți, cu pasul, sau cu sufletul, cu trupul, sau cu inima. Toți au un loc acolo, dar nu toți și-l găsesc.