George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Vânătoare

Cornul răsună în valea străbună. Umbre de turmă, pași fără urmă. Vieți tulburate, lănci aruncate. Trupuri căzute, vise pierdute. Vaiet și jale, drum fără Cale. Scrâșnet de zale, trup cald și moale. Viață prelinsă, flacără stinsă.