Viața pradă și zăpada

Prima zăpadă, în vrerea ei oarbă, Îmbracă Pământul în mantie dalbă. Copiii-o adoră, adulți-o ignoră. Nu cade prea mult; puțin peste-o oră. Nici vântul nu poate s-o smulgă din glod, Degeaba încearcă s-o strângă un plod. Lipită sprințar de nas și de gură, Se stinge în lacrimi ce pier în căldură. Doar câmpul cel rece, sub negru abis, O lasă să-ntindă un giulgiu de vis. Mici pete se roagă în van ca să ardă. Ea urma n-ascunde. Ei sunt viața pradă.