Lumea câinilor?

Într-o lume care pune preț pe „eu și numai eu”, Ura-n haine de paradă e „lătrată” des, „din greu”. Într-o lume care pune și pe sentimente preț, De vânzare, se-nțelege, Boby mârâie-n coteț: -Iar mi-e foame! -Ai mâncat! -Burta-i goală! -Nu-i păcat! Într-o lume care pune „osul” mai presus de tot, E normal ceva să doară la mai mulți, dar doar în cot. Într-o lume care pune des covrigi în coada lor, Gloata urlă-n van la Lună… dar nu mult… doar până mor. -Fă-ți pomană! -Pofta-n cui! -Atunci plec! -Umblă hai-hui! Într-o lume care pune omul mai presus de ei, Câinii se înșeal-amarnic… Sunt ca ei; buni și mișei.