George RogozPoezie și proză

Ironii amare

Maria și Pisi

Săturată să alerge prin grădină și prin soare, Doar cu-o floare-două rupte și mâncate-n graba mare, Se strecoară nevăzută pe terasă, până sus, Neținând seama de tata, obosit, pe gânduri dus. Ochii îi lucesc intens, cu sclipiri de interes. -Tata este ocupat… Ce-i pe-aicea de stricat? Cu desene învățată, animate și color, Răscolește-nverșunată: vrea motanul zburător. Sus pe masă cocoțată, printre cabluri la PC, Strânge monitoru-n brațe. -E cam mort. Unde-i Pisi?