Lumânarea

Lacrimi de lumină se preling din ceară. Lumânarea plânge… Știe c-o să moară. Flacăra, ce viață, pentru mulți înseamnă, o înșfacă lacom, fără să discearnă. Firul de speranță arde-n jar legat, într-o rugă mută pentru cel plecat. Vie, se-nfioară mai acut în stropii ce cad ca o vină, triști, în hăul gropii. Pe un prag de soartă, Ca simbol smerit, Ea-și oferă viața Pentru-n om… iubit.