Ne-am născut

Ne-am născut ca să murim și-ntre timp să și trăim. Nu prea mult și nu prea bine; cum o fi, oricum, în fine. Când ne naștem suntem goi, dar cu viitoru-n noi. N-avem bani, n-avem avere, și zâmbim… doar de plăcere. Mai apoi surâsul piere, în cătușa de putere. Lacrima e tot mai deasă, ștearsă pe furiș… și-ți pasă. Cugetul se îmbâcsește, val cu val ura-l lovește. „Educat” spre „a-i fi bine”, cam pe loc… morala ține. Și-a lăsat-o mai de-o-parte, că ea-i bună doar în carte. Viața geme de plăceri, oamenii doar… de dureri. Dar rezistă resemnat, nu se simte vinovat. Iar copiii îi cresc goi. Oare ei suntem… chiar noi?