A lesul

Cu privirea rătăcită, Cum ”dă” bine la A leși, Rătăcea, fără cuvinte, Printre lauri neculeși. Sunt scaieți, voi vreți a spune, Și ciulini pereni, și groși, Demni de-o glie roditoare, Sau sărmani, la față trași. Câr-cotașilor, A lesul Se plimba, nu se juca, Cugetând, cu-ndestulare, La ceva ce poți freca. Bateți cmpii, iar, aiurea, Ca și el, dar mai pervers, Fără a percepe gândul Ce, fugar, mintea i-a șters. ”Cultivatul”, în natură, E nociv și fără rost; Că distruge buruiana, Știe bine orice prost. Ce prostii vorbiți. Ce școală… Intelectu-i de doi bani. E ca sora siameză La mandat de patru ani. Frate ziceți? El, cu alții Ce-au vândut ce n-au cules? Ce vă, vorba aia, grija? Nu-i de-ajuns că l-ați ales?…