George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

”Valoroși”

”Dezbrăcat” de sentimente, Cam golaș la suflețel, Un rromân, ”țăran”, ca fire, ”Îmbrâncea” legea nițel. Motivând că-i stă în cale, Și că n-are loc de ea, S-a pus ieri, cu unul ”tare”, Afară din s-at s-o dea. Ea, ca toanta, instruită Că dreptatea zace-n ea, S-a trezit cam compromisă, Când a acceptat să ”bea”. Mânuită cu băgare, De picior, bine-nțeles, Și-au făcut de cap, cu dânsa, Și-al ei spirit, cred, ales. Ridicați de ”bună-stare” La puterea să o ”facă”, I-au cârpit virgule-n sensuri, De-a ajuns un fel de troacă. Acum ea, prea-sfântă-n vorbe, Hărtănită-i de ”aleși”…. Cine sunt? A! Simplii oameni ”Valoroși”, pe bani culeși.