George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Bine, fie!

Plouă. Bucurie mare. Flori făcute scrum. Cu nădejdea zbuciumată, Am ieșit în drum. Străzi se zice? Bine, fie! Am ieși în ea. Nu ceream prea mult, doar dreptul Florilor de-a bea. Lângă mine, vre-o doi-alții, Pretindeau mai mulți; Bani probabil, căci, la apă E-alt plural; inculți? Multe altele, o șleahtă, Brusc ivită-n jur, Îmbâcsae cu vorbe-”alese”, Aerul impur. Mici grămezi organizate, Fără-a ști de ce, Vânzoleau cuvinte-n scârba Clară, de orice. Mai pe lături, de-șănțate, Făpturi de pripas, Huiduiau, a fluierare, Orișice impas. Liniștea bocea în taină Zilele de ieri, Exceptânt, puteți a crede, Cele cu mineri. În haotică mișcare, Ne-am pornit la străzi. Drum se zice? Bine, fie! Ploaie vreau, nu prăzi…