Car cu os

Resturile de iubire, În mormane, zac pe câmp. Cu răbdarea istovită, Le privește Timpul tâmp. Nu-l jignesc; atâta poate. Vine, trece și… atât. Cum ne naștem, din păcate, Ne luăm, cu el, de gât. Dragostea, pe drum căzută Din umanii ce n-o vor, Se târăște-nspre morminte… Simplu dor… de cei ce mor. Mila, printre scânduri, curge; Carul Vieții-i degradat. Cară, cară, fără noimă, Câd grăbit, când retardat. Conștiințe trag în hamuri; Hățurile-s de prisos. Atârnat, în față, merge Ca și uns, un simplu os…