”Ei”, mieii

Pripășiți pe lângă foc, Cu ciosvârta-n mână, Lupii și-au făcut sălaș În sta(t)ul, la stână. Din cuvinte încropesc Un progres pe cinste, Nu a lor, căci se feresc De prea multă minte. Haita-i păcălește des, ”Mee”-ind la oaie, Care, proastă ca sărman, Înghite și zoaie. Spălături sunt, de cuvânt. De bun simț și milă, De iubire și …ce vreți… Pronunțate-n silă. Neconvinși că-i greu să cari O mare scofală, Mârâie, dar totuși pun Botul la vrăjeală. În final ajung ca ”ei”: Miei pe lângă bine, Căci, inclus în turma lor, Sunt un fel de tine…