”Frați” în prostie

Îi dedic o strofă. -Hrană de sărmani. Îi ofer o floare. -Doar de-atât ai bani? Mă-mprumut, căci, poate… -Te-ai mai deșteptat. O plimb cu Loganul. -Ești cam scăpătat. Fac credit la bancă. -Ce băiat drăguț… Îi cumpăr cât duce. -Ai gust de frăguț.

Știa de căpșuna Bine smântânită, Ca o ”Aia” bună, Prea des pomenită. Dumnezeu, cu stropul, Minte a cam dat, Pentru omul simplu, Obsedat de pat. Ce mă consolează, E că am mulți ”frați”; Doar că poartă-alt nume; Ei își zic… ”Bărbați”.