”Hop”-uri

Martie-a venit cu zile Mai senine și curate, Mai lungite pe la poale, Și, cu norii, dați deoparte. Soarele-ngfhețat, din iarnă, Ne răsfață în călduri, Salvând cu-o noblețe rară, De la foc, întregi păduri. Oamenii s-au ”pus” pe muncă, Cu sictir, plăceri, sau scop. Când zici ”Hăis!”, sau ”Cea!” la Viață, Dai precis în gropi și… ”Hop!” Hopu-i bariera legii, Și-al moralei, uneori, E-n ”diversitatea” vorbei, Și-n năravuri, deseori. Un cuvânt are puterea De-a lovi, sau mângâia, Poate ajuta o faptă, Sau o poate ”împăia”. Hopurile-s nevăzute, Când, în oameni, zac și tac, Până-n clipa când, din spate, Sar la gât, și-n cap, și ”pac!”. Sari, cu gândul la revanșă, Sau la fugă, sau ce vrei, Dar de zici ”hop!” prea devreme, Te încurci în pașii grei. Hop-ul e la el acasă Și-n politichie, ”sus”; Țopa-țopa, hop și gata, Scos din naftalină-i pus. Uni-l sar, prin ”cățărare”, Pe o listă de aleși, Spre a ”călării” puterea, Prin ciulinii mult prea deși. Lauri nu culeg, vezi bine, Căci țin mult la ”prețul” lor, Dar o mână spală alta, Fără-a folosi mult clor.