”Miorlănina”

-un normal desăvârșit-

”Miorlănind” slogane-aparte, Învățate pe de rost, O cățea, bine croită, Se văita că-i ”iese” prost. M-am încumetat, cu vorba, Să o lămuresc, normal, Că ea mârâie și latră, Cel puțin, la mod formal. -Asta știu, dar hămăitul Nu-mi aduce mai nimic. Mieunatul e-o scofală, Cum zice un bun amic. Cum s-atragi electoratul Dacă urlii, lung, la el? Dar de-i torci puțin în poală Și îi miauni, e fidel. -Bine-l duci cu vorba calpă; Dar năravul? Ce te faci? Nici n-ai blană de pisică… -Cu vizonul merge-n draci. -Revenind la dinți și gură; Botu-l ai schimbat puțin. -Plastica e azi la modă. Ei, cum crezi că se susțin? -Și-o s-ajungi șefă la hoarda De pisici miorlăitoare? -Și ce-o să le scarmăn frate, Că-s ființe răbdătoare… -Dar va trebui și-o probă Chiar în fața lor să dai… -Te gândești la șoareci oare? Am câțiva dresați, nu-i bai. -Vai de mine!… Ești pisică! Ai vrut să mă păcălești. Ești în burtă la lupoaică. Miaună, de mai trăiești! -Simbioza face totul Mai ușor de ”înghițit”. Adevărul, ca minciună, E-un normal desăvârșit…