În liniștea singurătății

Am ”vopsit” gândurile negre cu parfumul și frumusețea florilor de primară. Zilele și-au pierdut din oboseala cotidiană și s-au îmbunat. Din nelinișta așteptărilor îndelungate, liniștea și-a revenit. Cerul s-a umplut cu nori taciturni, tăcuți și tremurători. S-au umplut de lumină culorile înfiorate de splenoare ale lalelelor. Raze jucăușe s-au aciuat, zâmbitoare, printre lăcrimioare. Doar florile de cireș, înflorite tardiv, nu au vrut să coboare la joacă. Liniștea, ades plecată, a revenit, îmbietoare, la mine. Cochetă, șoptește ceva de taină, și roșește, în tăcere. Rămânem împreună, reciproc înțelegători, și uităm de viața cotidiană.