În neliniștea diurnă

Cântă Gugu-știucu-n vale Un refren știut, și-atât. Gugu-știuca, fană mare, Stă, cu altul, gât în gât. Ieri s-au alergat vre-o oră; A cedat doar în final. Soțu-i tont și, la culcare, E atât de… pur banal. Cucul n-a-nceput să iasă; E la fel, da-i altceva. E mai lung și-o poate duce Și pe ea, pe undeva. S-a cam plictisit de sârma Ce-o încalecă din greu. Ba să știi, chiar și de bradul Unde-o prinde mai mereu. Nu fiți cârcotași; e dulce La pupat și gângurit. Doar ”con-sortul” n-o-nțelege Și sare ca opărit. Ea e soață bene-volă; Vorba volant, fapta stă. Nici din gură nu cuvântă; Doar din coadă, nițel, dă. Consecința? ”Apucatul”, Și de ea, dar și pe el. Unul țopăie-n plăcere, Altul geme, prost-fidel. În neliniștea diurnă, Căci, în zori, zarva-i în toi, Fâlfâie vre-o două umbre… Vai de mine! Ăștia-s noi…