În umbra Vieții

Sumbre umbre-n umbra Vieții Se apleacă peste bord. Cad, și nimeni nu le pierde; Scârțâie un lung acord. Înțelegerea-i aparte: Nu-i al meu, ce nu mai am. Șlagărul de corb sinistru, Vine dinspre Ceruri-ram. Nouă sunt; sau poate zece. Nu vom ști, ce nu vedem. Triști, sub vraja nemuririi, Sufocați, din vis cădem. Pe Pămâtu-ncis în burtă, De o foame de om bun, Răii îi aduc, des, jertfe Calde-n scrâșnete de tun. Cu un fier roșu-nsemnată, Viața-i roaba tuturor. Tace, țipă, cântă, urlă, Cu un alt, și alt decor. Umbra ei se pierde-n zare; Nu trăiesc, câți au pierit. Greutatea o apasă, Ca și Cerul nesmerit. Cei ce urcă, nu coboară Să ne spună cum va fi, Dar rămâne Viața-n urmă, Ca povară pentru vii.