Ispășitorul

Pe o stradă, plină ochi Cu gropi de vânzare, M-a oprit un Țap, ales Cam la întâmplare. -Zi-mi și mie, de mă crezi, Ce sunt eu de vină, Că dau toți, acum, în gropi, Și pe zi senină? Cum să îi opresc, ciufuți, Câmpul să nu-l are, Ca să pună bălării… Grâu-i la păstrare. Ei m-acuză că mă rog La ploi, să nu cadă, Căci, doar vezi, am barbișon… Țârcovnic de-ogradă. Ba mai mult, mă iau la rost Că le ”stric” și casa, C-a sărit ”căprița” lor, Și patul, și masa. Cu ieduțele, e drept; Se cam iau de mine. Țopăie însă cu ei, Că-s de pofte pline. Mi s-a plâns, așa, vre-un ceas, Cu o tristă mină. Când să-i dau dreptate… țop O ieduță ”bună”…