Nuanța vârstei

Cu ochii-nchiși, îmi schimb nuanța vârstei, Într-un albastru pur, de cer senin Și-n sfera lui, pătrund cu zorii vieții, Priviți, pe drept, de vreme, ca venin.

Cu grijă adumbresc lumina-n față, Lăsându-mi timp s-alint o noapte grea, Ca să-nțeleagă că mi-a dragă totuși, Căci doar, ades, a fos și-n mintea mea.

Cu trupul strâns în forma fără umbră, Și gânduri exprimate în culori, Accept prezentul răstignit în fapte, Și sensul străveziilor valori.