Oameni suntem?

În adâncul firii, Omul este bun, Ca o ciocârlie, Pe-un afet de tun. Conștiință are, Dar nu-i de folos, Când umblă-n neștire, După bani și ”os”. Inima insistă, Căldură să dea, Dar de-ngheață mila, Răcește și ea. Sufletul, incertul, Ca avut divin, Se mănâncă-n sine, Ca un ”lup-ovin”. Mintea, cert bomboană Pe un tort uman, Cam nechibzuită, Se vinde pe-un ban. Credința, ciufută, Prea schimbată des, Plânge-nfiorată, Când își pierde-un sens. Sentimentul sincer Face ”Om”, din om, Până vrea, ca sânge, Să curgă din pom. Visul îl îmbie Dincolo ”de-a ști”, Dar, coșmar îl face, Faptele-ntre vii.