Omisiuni

Cu speranța irosită, De, ca orice om de rând Ce mai crede în dreptate, S-a pornit, la drum, cu-n gând: -I-am lăsat să-și țipe voia Și să facă ce-au promis, Dar realitatea-i alta; Ne-am ales cu ce-au omis. Nu ne-au spus că vor puterea Pentru ei, nu pentru toți, Și că vor extinde clica Demnitarilor, la hoți. Nici n-au pomenit de soarta Bietului nostru cuvânt; L-au tăiat duri, scurt, prin lege, Pentru șutul spre avânt. De mâncarea lor, o vorbă Nu au scos; nu-i de țărani. Am văzut că-s, vai de mine, Puși la îngrășat, cu bani. Plini de ”lipsusuri”, sau lapsuri, Au uitat, de noi, de tot. Cocoțați pe-averi culese, Nu le-ajungi, cu bâta-n bot. Nas se zice? Băț, nu bâtă? Asta să o credeți voi. Pentru ei măciuca-i bună… Cum ne aia, ei, pe noi.