Palida Lumină

O Lumină mică, Prostuță de fel, Încerca, să-și vadă, Umbra, fără El. Palidă, slăbuță, Dintr-un Cer impur, A crezut c-o are Pe pământul dur. Oameni-au privit-o Reci, cu nepăsare. -Nu are nici umbră… -Bag-o la-nchisoare! Strălucea, plăpândă, În luciri de fier. Vedea ”locatarii”, Cum se ”sting” și pier. Se simțea captivă, Nu numai ca trup. Nu știa, dar, totuși, Era prinsă-n grup. Figura ca număr, Nelelocul ei. Nu vroia să ceară Ajutor la ”zei”. Dumnezeii țării Nu se încurcau Cu ”plevuști” mărunte, Ce ”icre” nu dau. Prinsă-n lațul legii, De un trai ”căzut”, S-a rugat: ”Lumină!” Umbra și-a văzut. S-a întors în Ceruri, Dintr-o lume sumbră, Lăsând, tristă-n urmă, ”Trăiri” prinse-n ”umbră”.