Paralelisme

Latră Boby ”a mâncare”; Eu mă fac că nu-l aud. Tac sătenii la strâmtoare; Mestecă-adevărul crud. Mârâie când bate vântul; Burta susură a gol. Ară cu sudoare câmpul; E puțin de pus în bol. Savurează, cu stupoare, Un os mare aruncat. S-a născut fără durere; Azi, Prostia-i de-nțărcat. Coada-și pune pe spinare, Cu un sincer rămas bun. De tăceri au fost în stare Și-au ajuns ”carne de tun”. Urlă câini-n depărtare, În ecou de libertate. Servesc teama-n supărare, Minți, cu palma, răsfățate. Liniștea se lasă-n valea Adormită-n urma lor. Trecători naivi pe Calea Celor ce, cu viață, mor.