Prostul și Nebunul

M-a ruga, un Prost, pe stradă, Să fiu azi ca el. I-am răspuns, c-o viață-ntreagă, Am fost cam la fel.

M-a certat apoi Nebunul: ”Cum de ai răbdat”? Am răspuns, cu îndoială: ”Nu m-am întrebat”…

A plecat, râzând ca Prostul. Am rămas la fel. Mă gândeam: ”Care-i Nebunul? Dacă nu e el”?