”Sufletul țării”

Fără de putere, Ca un Dumnezeu, Mă plimbam prin țară, Când am dat de-un ”zeu”. Arăta ca Dracu; Sărăntoc sadea. Sprijinit de-o sapă, Mai că nu cădea. -Tu ești ”suflul” țării, Cel omagiat, Și, cu-atâtea ”trâmbe”, În slăvi ridicat? -Tu ești ”floarea vieții”, Sufletul nestins, Ce, cu Veșnicia, De mână e prins? -Tu ești Viitorul, Cu prezent în ieri, Ce-n trăirea-ți ”scumpă”, ”Bine” nu mai ceri? -Tu ești ”Prometeul” Ce focul l-ai dus, Și, pe câmpul ”zdreanță”, Cu sictir l-ai pus? -Tu ești… -Sara bună! Am gătat pe azi!…

Ce mărețe vorbe… Poți, în fund, să cazi.