George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Tablou de Viață

Pete pestrițe, Vag refuzate, Umplu tabloul Vieții-ntr-o parte. Câș este firul Roșu, de vrere, Cu tente albe Doar de durere. Marginea-i strâmbă, Roasă, în parte, Ca-nțelepciunea Stoarsă din carte. Timpul se vede Ciobit, printre ciori. Cerul se stinge În umbre de sori. Vag și o floare Scâncește tăcut. Prinde apusul Ca zori refăcut. Golul, din centru, Umplut e, de El. Ce nu se vede, Va fi într-un fel…