Tot de prin sat

Prostănac din fire, Mi-am făcut de cap Și am dat cu ”pana”, În loc ca să sap. Mi-am făcut prieteni, Câinii de prin jur; Pentru-n colț de pâine, Pot să-i și înjur. La vecini ajunge Un cuvânt și ”clanț!” De nu te mai spală Nici Dunărea-n șanț. Pentru ei, gâlceava E-un simplu decor, Pentru cearta-n palme, Ce-i plăcută-n cor. Nu-și închit cuvântul, Ci-l scuipă cu foc, Iar capul, cu scuze, Nu și-l bat deloc.