Distincția

-Liniște! urlă o voce, Spărgând liniștea de tot. Mârâiau, mai mulți, la oase Și se cam lingeau pe bot. -Ce-i cu voi? Avem destule Portofolii pentru toți, Bani și funcții ne-mpărțite. Fiți decenți! Nu suntem hoți! Cu privirea rătăcită, Unul ”somnola” prin gând. Se vedea ”mare scofallă”, Chiar la masa legii stând. Altul îndruga cuvinte Într-un sens prea lăbărțat, Ca să ia un post pe cinste Și să pară ”învățat”. Mulți doreau doar ”căldurică” Cu ”oricât” de înfruptat, Căci ”orice” avea și gloata Celor ce stăteau la Stat. Printer ei, ”deosebiții” Se-ncruntau la orișicine, Căci aveau ”firele trase” Pentru ministere pline. Că-s murdare și-mbâcsite, Cert e că, nu le păsa, Căci știau că, la plecare, ”Curățate” le-or lăsa. Că-I petrol, sau sănătate, Sau învățământ rebel, Sau finanțe-nlăcrimate, Era, pentru ei, la fel. Cine sunt, erau, sau este? Iar o-ncurc. Sunt ei mereu, Căci ”distincția” contează… Prost, n-o văd, sau mi-este greu.