Doar umbre

-Bună-ziua! am salutat, Cu respect, bătrâna. M-a privit cu ochii stinși. Mi-a făcut cu mâna. Era singură pe drum, Șchiopătând la vale. Ea avea copii ”duși”. Nu-n pământ; din Cale. Au uitat-o ani la rând; Și doar le-a fost Mamă. Nu-i blesteamă nici în gând. Trăiește-n pomană. Casa veche s-a surpat Mult, la temelie. „Pe acolo s-au jucat”… Geme-n agonie. Zilele s-au scurs în ani, Lungi, cu clipe sumbre. Moșul i-a pierit de mult. Are-n jur… doar ”umbre”.