Latră a cerșit

Mă certam cu Boby, Cea potaie crasă. Răspundea obraznic; Avea masa ”rasă”. -Te lauzi degeaba Că-mi dai să mănânc. Nu saturi cu asta Nici măcar un țânc. -Daruri nu primește Cel nemulțumit. Că tot stai degeaba, Nu te simți jignit? -Fac ce fac și alții: Tai frunza la câini. Nu trag turta-n spuză, Căci n-am două mâini. -Iote filozoful! Tare ești de gură. De are de toate, Crezi că omul fură? -Nu, dar mă imită: Ia doar ce găsește. Eu numai mâncare; El, cam tot, firește. -Nu suntem de-o teapă. Terchea-berchea ești. Și mai tacă-ți fleanca! Ia ce-i bun la pești! -Tac, căci după tine, Latru de pomană. Dacă-ți dau dreptate, Iese de-o tocană? -Vezi? Tot interesul Din burtă-ți vorbește. N-ai nici demnitate… Chiar flămând, firește. -Ce să fac stăpâne, Căci m-am molipsit. De la om, desigur… Latru… a cerșit.