”Natură moartă”

-Ce-i Natura? ma-ntrebat, Ieri, Alex, pe stradă. Mâna am întins… și… Vai!… Nimic ca să vadă. Blocurile se-nșirau Goale, de paradă. Pomi uscați și scorojiți, Aminteau că-s ”pradă”. Iarba căuta cu greu, Pământ printre pietre. Flori plăpânde se-ofileau În ”betoane-vetre”. Din culori, plângea lumina Rătăcită-n smogul sur, Ce-mbâcsea, în om, credința De acces la Cerul pur. Mâna am rotit, cu jale, Căutând ceva, orice… Auzeam parcă în minte Întrebarea ei: ”De ce?!”… -Lasă Bunu, nu-i nimica… Mă simțeam ”bătut” de soartă. -Știi, de om, zicea mămica Că-i place ”natura moartă”…