Nimic

Va veni o zi, în care, Timpul drag va osteni; L-oi privi cu îndurare, Voi opri, l-oi omeni.

Singuri, cum am fost o viață, Vom bârfi, puțin, în vânt. Ploaia o lăsăm să cadă, Cu al ei, domol, lin, cânt.

Vom trata cu nepăsare Vorbele celor din jur. Ne vom odihni sub zare, Unde Ceru-a rămas pur.

Lacrimilor verzi, de frunze, Le vom face-un loc în noi. Florilor le-om da cuvinte, Să încânte și ochi goi.

În final, cu luare-aminte, Ca să nu uităm nimic, Vom îngrămădi în minte, Totu…-n fond, un alt nimic…