Panica

M-a chemat vecinul ieri, Speriat la poartă. O pisică și-un cățel Se plimbau „la toartă”.

-E pericol! Stai să vezi, Ce va fi de mâine! Mi-e și teamă să-i privesc; Complotează fine! -Poate sunt doar doi amici; Ca om cu femeie. -Prea le iei în glumă, zău. E un șpil cu cheie. -Că doar lupul n-o-ngriji Mielul care plânge… -Mie-mi pare că-i mai rău. Vor să ne alunge! -Hai-da-de! E prea de tot! Că doa nu vor banii… -Ai uitat ce le-am făcut? Vai de noi sărmanii!

Și așa, neântrerupt, Cam o oră-două, Mi-a făcut el părul creț, Despre „viața nouă”.

A plecat cam pe furiș, Tot trăgând cu ochiul. Câinii se-auzeau… urlând. „Ptiu, bătul-ar focul!”

Vestea s-a „întins” în sat. Toți stăteau în case. Javrele lătrau „din greu”… Cred că n-aveau oase.

Dup-o zi, sau două poate, Le-a trecut și frica: Alungată de-un dulău, Mieuna pisica.