Pasiune

Pasiune, vis obraznic Ce te furișezi în gând, Fii mai blândă cu trăirea, Când o simți, de dor, plângând! Lasă-i loc să-și nducă ziua Ca un jar mocnit, nu foc! Te distrezi, dar ține minte: Pentru ea, nu e un joc. Tu, răceala chibzuinței, O arunci în vâlvătaie Și dai inima dea dura, Pân-o lași cu-o vânătaie. Ea, când bate-a jumătate, Strânge sângele din dinți, Iar plăcerea și durerea, I-ar scoate, din minți, pe sfinți. Când doar treci, e-un suflu tainic; Când rămâi, e uragan. Sentimentele celeste Cad, spre Iad, pe tobogan. Calea e numai la vale, Cu un sens de numai dus. De e viața prea anostă, Tu, piper, prea mult ai pus.