Pastel…sonor

Vremea zace indolentă În pustiul de căldură. Vântu-și pierde răsuflarea Și-abătut, cu greu o-ndură. Soarele domină cerul Prăbușit peste pământ. Un cuptor astral concepe Plantelor un crud mormânt, Viața pare fără viață, Îmbibată-n propriu-i suc. Chiar și umbra ”șchiopătează” Pe sub frunzele de nuc. Un Cior-oi, ursit de soartă Să se-ncingă-n doliul pur, Croncăne, certându-și soața, Ce ”se-nvârte” prin ”pre-jur”. Coțo-fana-ncărunțită La penaj și nu la cap, Comentează-nebunită, C-a ”făcut-o”, toantă-un Țap. Pupă-za, bătu-o-ar vina, Se hlizește în frunziș. E bârfită, c-au văzut-o, Ieri, cu unu-n aluniș. Gugu-știucul, prost de gură, Cam bătut în cap, de fel, Se încurcă-n ”vorbăraie”, Căci știe, ceva, și el. Cu-cul, răscolit pesemne, De o stare ne-nțeleasă, ”Cu-că-ie”, iertându-și soața Ce se dă dulce mireasă. Gra-urii, hapsâni din fire, Mișună din loc în loc. Fură-n stol cu multă râvnă Și rad totul, ca un foc. Vrăbi-uțele, și ele, Își cer dreptul la cuvânt. Ciripitul la grămadă E curat vorbă în vânt. Cam ciufut, ”Ciocăni-torul”, Soțul Dumnea-ei, mă rog, Bate toaca, într-o doară, Parc-ar fi ”ciupit” de drog. „Fluierând, de încântare, Sau ca ”Huoo!”… luați-o cum vreți, Un Mier-loi, cu-a lui consoartă, Cântă lieduri… la pereți. Un Ere-te, clar obraznic, Vine, brusc, neinvitat. Osteneala-i de pomană; Cu sictir, toți l-au tratat. Liniștea, lăsată baltă, Dintr-o dată, peste lac, Se întinde iar, stăpână, Ca să-mi facă, jur, pe plac…