Satul ră(tă)cit

Viscolul a încetat. ”Arde”numai gerul. Alb, pământu-i resemnat. Plumburiu e cerul.

Oamenii se simt ”uitați”, Și-ntr-un sens, și-n altul. Sunt tratați cu ”Hai sictir!”… Doar pe hartă-i satul.

Rătăciți, au tot răcit Legături umane. Tinerii vor ”cool” modern… Ce-s alea sumane?

Doar bătrânii ostoiesc Pentru-o vorbă bună. Chiar și limba-și amintesc… Și ce frumos sună…