Scârțîitul porții

Nu mi-e jenă ca să plâng; Lacrima-i de milă, Sau de-un sincer simțământ, Nu de-o ”stare”-n silă. Alți-o au de ”crocodil”; Ies cu ea în față, Unde-o ”varsă”, sinceri, ”buni”, La valori de piață. Din păcate, mulți-o fac Strânși de gât, de viața Ce-i sufocă cu nevoi, Și le-ntoarce fața. Viii nu dau socoteală Nimănui, când ”pleacă”; Poate doar lui Dumnezeu, Să-i lase să treacă. Mame, cu copii ”pierduți”, Rătăciți ai sorții, Lacrima și-o șterg, de-aud Scârțâitul porții…